Am ascultat ceva trist si ajung totusi la concluzia de mai jos: Fiecare 60 de secunde pe care le petreci suparat reprezinta un minut de fericire pe care nu il mai poti recupera.
Vorbele de mai sus nu imi apartin dar cred foarte mult in ele. Din nou furie si deznadejde, din nou ignoranta si temere. Sa fii prea bun si sa dai totul nu te ajuta mereu. Sa te dezbraci de hainele tale si sa le dai altora, sa iti fie frig dezgolit cand ar fi putut sa iti fie bine, nu este cea mai buna alegere.
Da, dar poate la un moment dat va veni si aprecierea si respectul cuvenit.
Da dar de ce nu apare macar asa cate putin, de ce se uita la tine cu atat ura si dispret?
Totul se scalda cand in ape calde cand in ape reci. Totul este incert si nesigur. Totul pare o mlastina in care trebui sa stii prin ce parte sa mergi ca s-ar putea sa te scufunzi.
I: Daca eu nu am grija de tine atunci cine?
R: Eu de tine.
Un raspuns grabit si parca sigur, dar cat de sincer este nu pot sti. Cat din ceea ce oferi se intoarce sau are parte de apreciere?
Multe intrebari la care trebuie sa imi raspund singura. Un prieten bun pe care-l caut de multa vreme sta ascuns si ma priveste viclean. Decizia iti apartine amice si s-ar putea sa te sfasie de durere.
Ma chinui in zadar si am nevoie de o confirmare.
Comments