O raza de lumina ascunsa intr-un nor intunecat. Dincolo de ea, este ceea ce am sperat sau am crezut. Da, mai stai si asculta pe ceilalti.Crede si nu cerceta. Care este de fapt vina mea, prin ceea ce sunt?
Sa fii bun nu te costa nimic dar poate sa iti faca rau. Sa fii normal poate fi usor dar sa fii altfel iti poate aduce multe prejudicii si sacrificii.
Pana la urma de care parte a baricadei sa stam: normal sau anormal?
Pana la urma ce este normal si ce nu. De ce unii sunt catalogati intr-un fel si altii altfel. De ce ii acuzam pe unii de nedreptati desi ei sunt drepti in lumea lor? De ce normalul devine un taram din ce in ce mai accesibil si trecerea la anormal este doar o profanare a lucrului facut cum se cuvine ?
Si oamenii anormali respira acelasi aer si gusta din aceeasi dulceata sau amaraciune a vietii, si ei sunt mangaiati de aceeasi caldura a soarelui sau atinsi de ploaia rece de toamna. Si ei au parinti, iubite si carti vechi uitate in pod si prafuite de vreme.
Nu vreau sa mai cautam normalul si sa ne preocupam de ceea ce suntem cu adevarat, asa cum am fost noi creati.
- Stai!!! Nu te mai gandi la nimic! Dezbraca-te de tot ceea ce inseamna religie, nume, origine, apartenenta la o comunitate, dezbraca-te de toate prejudecatile si normele sociale, da jos orgoliul, invidia si ura si incearca sa vezi lucrurile altfel.
Nu mai vezi ca cel de langa tine are mai mult, ca femeia striga de durere sau ca piciorusele goale ale bietului copil sunt reci si il dor. Nu faci nimic doar ca trebuie sa faci ci doar daca vrei si daca iti foloseste la ceva. Nu mai crezi in ceva anume pt ca asa ai fost invatat ci doar in ceea ce singur/a vei descoperi si proba. Legile pe care le stim nu mai au nici o valoare in acest moment. Acum doar instinctul de supravietuire este legea ta si nu mai ti cont de nimic altceva. Nu cunosti pe nimeni si nici macar pe tine insuti. Nu mai ai idoli si deci nu mai ai la cine te raporta. Viata este de fapt o comparatie continua intre oameni si generatii, intre ceea ce au realizat unii si ceea ce au lasat mai departe. Este o banda automatizata la care se mai schimba robotii din cand in cand, cand nu mai dau randament.
Nu te mai gandesti la absolut nimic si nu ai vise. In fond, ceea ce visam este o lume paralela in care suntem cu adverat noi. Acolo nu ne este frica sa ne aratam noi insine, dar totusi ne doare, plangem, zburam, cadem brusc si chiar intalnim pe cei la care ne gandim. Fara vise am fi ca un trup fara oase. Asa e, nu e chiar atat de usor sa razbati in viata.
Nu simti tristete si nici bucurie! Nu simti ura si nici orgoliu. Nu vrei nimic si nimeni nu vine sa-ti dea sau ceara ceva. Este bine asa? Oare la ce te gandesti?
Iti auzi cum bate inima sau cum iti curge sangele cald prin venele strimte? Simiti cum ti se zbate ochiul sau cum te trece un fior de neliniste? Incerci sa te gandesti la ceva sau nu ai de fapt la ce?
Alearga descult pe iarba plina de roua si simte aroma florilor de toamna, treci un pod peste o apa. Nu stii ce te asteapta pe partea cealalta dar te bucuri ca incerci. Da!!!!! Urluuu si un stiu de ce.
Ai in buzunar o batista plina de lacrimi. Oare ale cui sunt? Ale tuturor oamenilor nefericiti, sau ale mamelor parasite de copii, sau ale batranilor uitati prin parcuri pe o banca, sau poate ale copiilor abandonati de parinti? Nu mai lua asupra ta toate aceste tristeti si inimi frante. Arunca batista! Tu nu vezi ca suferi mult prea mult pentru ceilalti cand ar trebui sa iti vezi de drumul tau.
Da, ai dreptate, dar nu stiu care este drumul meu. Sunt intr-o gara mare si zeci de mii de trenuri asteapta pasagerii sa se urce in vagoane. In care tren sa ma urc si incotro sa merg. Oare trebuie sa imi iau bilet sau voi gasi pe cineva care sa ma cunoasca? Aici nu merge cu nasul si nu poti plati decat cu sudoarea fruntii si multe lacrimi. Ai de ales unde sa mergi sau deja biletul a fost cumparat de mult?
Oare sa stau singur/a langa fereastra sau sa intru in vorba cu alti calatori? Oare cat de lunga va fi calatoria si unde voi ajunge. Stau pe hol si ma gandesc ce vina am eu ca sunt si de ce m-am nascut azi si nu ieri.
Gata!!! A venit timpul sa iti pui pe umeri numele si prietenii, gandurile egoiste si mandre, iubirea si ura, Dumnezeul Tau si credinta in cuvant, sa te acoperi de vanitate si sa respiri aerul necacios al omenirii. Sa umbli prin ceata densa a incertitudinii si sa te intrebi incotro vei merge. Gata esti din nou in aceeasi schema cu toti, te scalzi in aceeasi balta a normelor si conventiilor false create de semenii tai. Te supui acelorasi legi si nu opui rezistenta. Iti duci crucea linistit si resemnat.
Oare asa trebuie sa fie?
Comments